Lupul marsupial a fost specie pe cale de dispariție până în 1986, o specie fiind considerată dispărută doar la 50 de ani de la ultima apariție.
Lupul marsupial trăia în pădurile uscate de eucalipt, în zonele umede și pajiștile din Australia continentală.
Adoptarea câinelui dingo ca partener de vânătoare de către aborigeni a supus lupul marsupial unei presiuni mai mari.
Din această cauză, s-a tras concluzia că, la fel ca ruda sa, diavolul tasmanian, e posibil ca lupul marsupial să fi emanat un miros atunci când era agitat.
În 1983, Ted Turner a oferit o recomensă de 100.000$ pentru dovedirea existenței lupului marsupial.
Deși lupul marsupial era pe cale de dispariție la venirea europenilor, dispărând total pe parcursul secolului al XX-lea, el a supraviețuit până în anii 1930 pe insula Tasmania.
Lupul marsupial a fost intens folosit ca simbol al Tasmaniei.
Lupul marsupial putea să-și deschidă fălcile până la neobișnuitul unghi de 120 de grade.
Lupul marsupial s-a reprodus cu succes în captivitate doar o singură dată, în Grădina Zoologică din Melbourne, în 1899.
Lupul marsupial avea un mers țeapăn și oarecum ciudat, ceea ce nu-i permitea să fugă cu o viteză mare.
Descrierile lupului marsupial variază, dovezile limitându-se la specimene de pui conservate, fosile, piei, fotografii și filmări alb negru ale acestuia în captivitate, precum și mărturii de pe teren.
La sfârșitul Pleistocenului și începutul Holocenului, lupul marsupial modern s-a răspândit, deși cu un număr mic de indivizi, în Australia și Noua Guinee.
