Hepatita C cronică este o infecție cu virusul hepatitei C care persistă mai mult de șase luni pe baza prezenței ARN-ului acestuia.
Hepatita C se poate transmite de la mama ce poartă infecția la copilul ei în mai puțin de 10% din sarcini.
Guvernul Statelor Unite recomandă doar folosirea prezervativului ca metodă de prevenire a transmiterii hepatitei C în cazul persoanelor cu mai mulți parteneri.
Persoanele cu hepatită C cronică trebuie să evite consumul de alcool și medicamente hepatotoxice și trebuie vaccinate împotriva hepatitei A și a hepatitei B.
Tatuarea este asociată cu dublarea sau triplarea riscului de contractare a hepatitei C.
Testele de diagnosticare a hepatitei C includ: anticorpi anti-HCV, ELISA, tehnica Western blot și ARN VCH cantitativ.
Majoritatea acestora prezintă simptome minime sau sunt complet asimptomatici în primele decenii de la apariția infecției, cu toate că hepatita C cronică poate fi asociată cu oboseala.
Combinația de boceprevir sau telaprevir cu ribavirină și peginterferon alfa îmbunătățește răspunsul antiviral în cazul pacienților cu genotipul 1 al hepatitei C.
Doar 5–50% dintre persoanele infectate din Statele Unite și Canada au cunștiență de acest fapt.
Tratamentul în primele șase luni este mai eficient decât după cronicizarea hepatitei C.
În fiecare an se înregistrează 3–4 milioane de cazuri noi, iar peste 350.000 de persoane mor anual din cauza unor afecțiuni induse de hepatita C.
În 2011, aproximativ o sută de medicamente pentru tratamentul hepatitei C sunt în curs de dezvoltare.
